Ion Alecsandrescu – Sfinxul

tanarul_sfinx-1728372558

Ion Alecsandrescu (născut la data de 17 iulie 1928, în comuna Copăceni, judeţul Vâlcea – decedat la data de 21 iunie 2000, ) a fost un mare fotbalist român care a activat în cea mai mare perioadă a carierei sale ca atacant al clubului CCA-Steaua . După retragerea din activitatea competiţională, el nu a devenit antrenor ci a îndeplinit diferite funcţii în cadrul F.R.F. şi clubului Steaua. A fost poreclit Sfinxul şi a fost declarat recent Omul Secolului în cadrul clubului Steaua.

Cariera de Fotbalist

Ion Alecsandrescu şi-a început cariera de fotbalist la formaţia Juventus Bucureşti, în anul 1947. A evoluat la această echipă până în anul 1949, când a trecut la Partizanul Bucureşti, iar apoi s-a transferat la CCA-Steaua.
A evoluat la Steaua până în anul 1962, an în care s-a retras din fotbal, cu doar o singură pauză, în sezonul 1952-1953, când a evoluat pentru o altă formaţie din Liga 1, Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc. La Steaua, a avut parte de o mulţime de succese : atât pe plan individual, câştigând titlul de golgheter al Ligii 1 în anul 1956 (a marcat 18 goluri în 22 de meciuri), cât şi împreună cu echipa militară, reuşind să câştige cinci titluri de Campion al României – ediţiile 1951, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) – şi trei Cupe ale României în 1950, 1951 şi 1955.
A făcut parte din echipa CCA-ului care a disputat un turneu în anul 1956, Î Anglia, evoluând împotriva unor echipe de prim-plan ale fotbalului englezesc al vremii, cum ar fi Arsenal, Sheffield Wednesday, Luton Town sau Wolverhampton Wanderers.

Cariera la Echipa Naţională

Deşi a fost un fotbalist cu reale calităţi tehnice şi fizice, Ion Alecsandrescu a fost selecţionat doar de 4 ori în prima reprezentativă a ţării noastre. A debutat la echipa naţională într-un meci de referinţă, la data de 22 aprilie 1956, la Belgrad. România învingea cu scorul de 1-0, iar echipa României era alcătuită din 11 jucători ai CCA-Steaua, singurii „intruşi” fiind Iosif Szoko de la Dinamo Bucureşti şi Nicolae Georgescu de la Rapid. Tot în acest meci au debutat la naţională şi Gheorghe Constantin şi Cornel Cacoveanu, ultimul marcând şi golul victoriei în minutul 83. Al doilea meci în care a evoluat Alecsandrescu a fost o victorie categorică a României în faţa Greciei, în preliminariile Campionatului Mondial din 1958. România a învins cu scorul de 3-0, iar vârful Stelei a evoluat tot meciul. În următorul meci al naţionalei, Alecsandrescu a fost din nou titular, însă nu a reuşit să evite Îfrângerea României cu Iugoslavia, scor 0-2. Al patrulea meci a fost cu Turcia, meci pierdut de România cu 2-0 la Istanbul, iar acest meci avea să fie şi ultimul, deşi în multe surse apare faptul că Alecsandrescu ar fi jucat în 5 meciuri la echipa naţională.

Funcţii îndeplinite după retragere

Ion Alecsandrescu s-a retras în anul 1962. Imediat, a fost numit secretar general al Federaţiei Române de Fotbal, funcţie pe care avea să o onoreze timp de 20 de ani, până în anul 1982, când a fost chemat de către comandantul Ion Aurel la Steaua. A fost mai întâi vicepreşedinte la Steaua, dar apoi, din funcţia de preşedinte al echipei, a reuşit să formeze o echipă redutabilă, din care îi enumerăm pe Adrian Bumbescu, Gabi Balint, Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Åžtefan Iovan, Mihail Majearu sau Tudorel Stoica care în anul 1986 avea să câştige Cupa Campionilor Europeni.

Această echipă, formată de către Alecsandrescu, avea să fie neînvinsă pe plan intern între 1985 şi 1989. A rămas la Steaua şi după 1990, fiind unul din artizanii formaţiei care a cucerit Liga 1 timp de 6 ani la rând, din 1993 şi până în 1998.
A decedat în anul 2000, la data de 21 iunie.

Palmares

5 titluri de Campion al României (1951, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961)
3 Cupe ale României (1950, 1951, 1955)
197 de meciuri în Liga 1 şi 93 de goluri
A marcat 80 de goluri pentru Steaua, fiind pe locul 7 în topul golgheterilor formaţiei roş-albastre

sursa. fcsteaua.ro

 

Reclame
Notă

Interviu cu Enzo Ghidesi, unul dintre cei mai vechi lideri Curva Nord Brescia

923125_539377956112645_880300075_n

Traducere si interpretare www.facebook.com/SuntemCelebri. Sursa: pagina La Tifoseria Bresciana

1. Cand ai mers pentru prima data la un meci al Bresciei?
Enzo Ghidesi: Totul a inceput in 1978, la Parma, unde am pierdut 2-1.

2. Care a fost bucuria ta cea mai mare alaturi de Brescia? Dar dezamagirea?
E.G.: Bucuria cea mai mare a fost aceea de a fi tinut numele Ultras Brescia la cel mai inalt nivel, alaturi de prietenii mei pretutindeni…dezamagirea cea mai mare a fost retrogradarea din 1992 de la Bolonia unde Brescia a jucat barajul cu Udinse.

3. Jucatorul tau preferat?
E.G.: Nu am un jucator preferat, am alaturi cea mai curajoasa peluza din lume, ultrasi adevarati si cei mai buni prieteni…dar daca ar fi sa vorbim de jucatori sa zicem Maurizio Ganz si Roberto Baggio.

4. Ce parere ai de sezonul actual al Bresciei?
E.G.: Un sezon bun avand in vedere mediocritatea lotului si lipsa de achizitii…ne batem pentru play-off-ul promovarii in Serie A.

5. La meciul de baraj cu Empoli din sezonul 2008-2009, cand Corioni (presedintele Bresciei) a vandut bilete peste limita, imi aduc aminte ca tu ai plecat din peluza sud pentru a face ordine in tribuna inferioara, sector unde oamenii se inghesuiau iar stewarzii nu faceau fata.Cum e sa fii un ultras ascultat de publicul brescian?

E.G: Nu e o chestiune de a fi sau nu ascultat, cred ca fanii Bresciei ma respecta pentru ca stiu ca iubesc acest oras si tricoul echipei intr-un mod nebun… un om nu ar putea face nimic fara ajutorul altora care la randul lor sustin cauza si iubesc Brescia nebuneste.Oricum sunt onorat sa ma bucur de stima si respectul lor…sentimentul e reciproc si as muri in adevaratul sens al cuvantului pentru publicul brescian.

6. Ce simti cand mergi cu si pentru Brescia in alte orase?
E.G. : Sunt sentimente unice chiar si dupa 33 de ani, atunci cand interdictiile iti permit, e mereu fantastic sa stii ca poti sustine culorile orasului tau in toata Italia…onorandu-le cu orice pret….si simtindu-te bine alaturi de fani, fane, ultrasi sau nu….exceptionali….

7. De ce crezi ca la meciuri vin putini oameni?Un posibil schimb de actionari, Saleri in locul lui Corioni, poate fi un motiv bun ca oamenii sa revina pe stadion?

E.G.: Cu siguranta… Corioni a avut perioada lui iar problemele de santate precum si varsta ne fac sa ne gandim ca o schimare ar putea fi un punct important pentru relansarea entuziasmului la Brescia. Tin sa subliniez ca Gino Corioni a fost un presedinte bun dar a facut cea mai mare greseala atunci cand a decis ca membrii familiei sale (INCOMPETENTI) sa faca parte din conducerea clubului….daca ar fi mers pe mana unor profesionisti si nu pe mana unor lingai care se gandeau la propriul buzunar probabil ca ne-am fi amintit de el ca un presedinte exceptional, apoi din pacate bresciani sustin in primul rand echipele mari (Juventus, Milan, Inter…) dar cei 4000 care vin pe Rigamonti (stadionul Bresciei) sunt suporteri adevarati, ce iubesc doar Brescia…respect lor…sunt o temelie buna pentru un nou inceput. Retin faptul ca o schimbare in randul actionarilor ar putea readuce entuziasmul si bucuria in randul suporterilor.

Interviul s-a terminat, iti multumim pentru disponibilitate si timpul acordat.In final vrei sa transmiti ceva suporterilor Bresciei?
E.G.: Sa rezistam si sa tinem minte ca Brescia suntem noi! Presedintii se schimba, jucatorii si antrenorii la fel, singurii care nu se schimba niciodata suntem noi, a sustine Brescia si a face parte din Ultras Brescia e un lucru care depaseste toate limitele!! Noi suntem nascuti la Brescia, nu la Milano sau Torino, sa tinem minte asta…iar Ultras Brescia si istoria noastra….vor ramane o amintire de neuitat! Nu sustin echipele mari eu te sustin pe tine!!! Ciao Brescia, o imbratisarea interzisilor si tuturor ultrasilor bresciani!!!

(Interviu realizat de –A si –P pentru pagina “La Tifoseria Bresciana”)