Adio…visul frumos s-a terminat! S-au trezit “cățeii” din visat! (însemnările unei seri cu iz finlandez)

Puncte de vedere virtuale, înjurături, amenințări dar și zeci de mii de vizualizări. Rezultatul unui articol ce nu s-a vrut un comunicat dar, care a subliniat adevărul ascuns în spatele unei bucurii prostești colorată în roșu și alb cu iz provincial. Descoperim, printre rânduri, filmulețe, poze și comentarii că există o alianță între peluze dar, care nu are ca scop susținerea echipei naționale ci mai degrabă distrugerea celui mai unit element ultras din România, Sud Steaua (vă cam roade). Le mulțumim pe această cale pentru „grija” pe care ne-o poartă și îi rugăm insistent să povestească și ce s-a mai întâmplat între timp, cu aceeași ardoare cu care-și primește Elyass „firmiturile” de la Onțanu.

Cu siguranță nu va spune nimeni nimic despre seara finlandeză, drept pentru care ne permitem să așternem doua-trei rânduri de dragul cititorilor și a „cățeilor internauți” care nu reușesc să umple stadionul la comemorarea lui Hîldan dar care simt nevoia să-și dea cu părerea despre evenimente la care n-au fost.

În spiritul unității pentru echipa națională ne cumpărăm bilete la Peluza Nord, acolo unde la meciul România – Grecia (meci la care Jandarmeria a avut grijă să nu participăm) se striga de zor „Steaua București unde m…i mă-tii ești!” sub stricta îndrumare a cancerului peluzelor, Elyass.

Ajunși la fața locului (vezi poză) constatăm că suntem singuri, că „eroii” de pe Groupama Arena, deși se anunțaseră 5000 pe „feisbuc” exact în Peluza Nord sunt de negăsit. La un moment dat apare o meclă strâmbă din Obor, Bucurică pe numele de familie. Dăm sa-l salutăm prietenește, Jandarmeria spune „NU!”. Expresia feței spune tot: Gaz pe foc – Adio…visul frumos s-a terminat! Adio…nimic nu mai are rost, se aud doar pașii grăbiți în noapte…sau în stadion, pentru că omul Federației dă doua-trei telefoane și cu ajutorul oamenilor ”de sus” își muta minionii la Peluza Sud de unde, pe durata meciului se aude același refren ”tricolor” – „Steaua București unde m…i mă-tii ești!” Ne facem datoria de români și răspundem cântând ”România”.

SudFinlanda

caini5000

Hoban aduce un punct României și rămânem în cărți pentru calificare. Vrem unitate! Gândul ăsta nu ne dă pace și la sfârșitul meciului mergem să-l așteptăm pe coregraful PSD-ului ca să-i cerem câteva impresii la cald despre meci, peluze și ce vom face pe viitor pentru băieții lui tata Puiu (ha). Nu-i chip să ajungem la ”împărat”, e flancat de oamenii sistemului mai ceva ca Iohannis.

Resemnați și cu gândul la meciul cu Insulele ”Feroce” trecem pe la ”oficială”. Surpriză! Dăm nas în nas cu băieții veseli ce cântau pentru națională – „Steaua București unde m…i mă-tii ești!”. Trăiesc din filmulețe și prind curaj. Se aude ”Spurcații bă!”. Un ”cățel” cu șepcuță roșie se pune în gardă și încearcă să-și grupeze atleții printr-un fluierat subtil peste umăr, un fluierat care iese tremurat, fără vlagă și fără efect. Ne apropiem de ei să-i salutăm, fug (oare de ce?), un sprint excepțional care le-ar face invidioase chiar și pe Ella Kovacs sau Lidia Simion. Câțiva au soarta Vânătorului prin iarba udă din fața stadionului (apropo, tot chiaun să fie și acum marele vânător?) alții, în lipsa scărilor și a curelelor ajung numai decât acasă, stau bine la gambe.

Pe ”feisbucul” patruped a dispărut patriotismul, nimic despre meciul naționalei cu Finlanda și prestația celor 5000 de nimeni. În Ghencea liniște, nu mai apar poze de grup în miez de noapte cu subînțelesul ”Vă căutăm”. Deși e întuneric și lumea doarme, în blocurile reabilitate de Onțanu ”cățeii” s-au trezit din visat iar Moflea nu mai caută de mult Sudul Stelei pentru ca nu știe nici măcar unde e cel al lui dinamo.

În țară ”vitejii” rămân fără motive de bucurie și cu amintirea unor țipete cretine la clinciul de la Budapesta și-ncep să cadă primii aliați – s-a dus pe p*%ă Sud Galați!

12112193_479827025519364_4326150163884449487_n (1)

P.S. Rândurile de mai sus sunt sigurele lămuriri pe aceasta tema iar ulterioarele comentarii sau replici nu ne interesează și nici nu vom răspunde. 

(powered by ShadowS )
Reclame

Când ipocrizia te transformă din ”câine” în războinic imaginar

Plecăm de la premisa că acesta nu este un articol de presă și nici un comunicat oficial al unei peluze. Nu avem astfel de veleități și nici obligația de a răspunde acuzelor și speculațiilor  tot mai multor imberbi ce au transformat acest pseudo-fenomen al peluzelor românești în spații virtuale unde un simplu like pe o pagină ”cu nume” te transofrmă intr-un imaginar Genny a’ Carogna, Bocia sau Fabrizio (IRR) .

Avem însă obligația morală de a clarifica anumite aspecte din deplasarea din Ungaria doar pentru simplul fapt că episodul regretabil, la care a asistat o țară întreagă, s-a petrecut la un meci al echipei naționale și pentru că Peluzei SUD Steaua i se aduc o serie de acuzații grave, false menite să tranforme această peluză în ”oaia neagră” a momentului de către personaje interesate mai mult de partea financiară și eventualele câștiguri decât de susținerea tricolorilor.

Bucurică Elyas Nicola, cancerul peluzelor românești, servitorul FRF-ului, UNPR-ului și al PSD-ului, deținătorul mărcii înregistrate PCH, tartorul din Piața Obor, deținătorul firmei de pază Ares Team Guard responsabilă de supravegherea parcului Tei, un interpus al sistemului este cel ce a premeditat incidentele de la Budapesta.

pch marca

SUD Steaua a venit pus pe scandal amenințând toate peluzele

Fals! Dovada a reprezentat-o Turneul Ultra’ de la Brașov acolo unde ne-am comportat exemplar, ba mai mult, anticipând tensiunea de dinaintea meciului cu ungurii a fost propus un fair-fight celor de la dinamo pentru a evita un scandal la Budapesta. Ne-am lovit de un refuz iar strigătul ”Au! Au! Au!” se transformase în ”Miau! Miau! Miau!” și în priviri intoarse către alte zări.

SUD Steaua și-a luat bătaie de la ”câini”

Fals! Acțiunea ”adevăraților români” din PCH srl a fost premeditată, altfel nu se explică chingile de tractor pe post de curea. Greșeala noastră a fost că am avut încredere în ”frații noștri români” care au profitat de faptul că în stadion nu intraserăm decât un sfert. Elyas a început să înjure și să amenințe deși din toate părțile i se striga că nu este cazul. Poziționați in vârful scărilor și cu ”centurile” în mână pleacă primul pumn de la coregraful PSD-ului. Suntem dezavantajați de poziție, nu trebuie să fii un expert ca să-ți dai seama că dacă în vârful scărilor s-ar fi aflat o secție de croitorese de la APACA cu ceva curele în mână, pe acolo ar fi trecut cu greu chiar și jandarmeria maghiară. ”Fetele” nu coboară, n-au curaj, nu dau curs invitației.

fuckyou

11846779_809679482481883_4802299950243859391_n

Tot noi, ăștia care ne-am luat cea mai cea bătaie, reușim în clinci sa-l tragem jos pe Vânatorul, mână dreapta a coregrafului, coregraf  care ne imploră la fel cum îl implora pe Onțanu sa-i mai arunce un os sau un contract public: ”Bă, gata că îl omorâți!”  Priceless! Restul sunt povești, secvențe din filmări amatoriale sau presupuneri nefondate.

vanatoruspart copy

SUD Steaua i-a provocat mereu pe ”câini” la meciurile naționalei

Fals! Din contră, iar exemplele pot fi numeroase. Să ne aducem aminte că la meciul naționalei de la Ploiești se striga muie S…., să ne aducem aminte de incidentul de la Belfast, să nu omitem un Moflea care postează filmari din drumul spre Budapesta în care se cântă ”muie S….. ” dar pe care îl cam doare în pulă de steagul cu energizații și se-ntoarce la Bucale cu coada-ntre picioare.

Cu SUD Steaua erau și bulgarii de la CSKA

Fals! La meciul de la Budapesta nu au fost prezenți frații noștri bulgari. În Vama Nădlac a fost afișat un mesaj de susținere, atât și nimic mai mult. Singura legătura plauzibilă poate fi tot Vânatorul lui Elyas care a cam ”dat ochii pe  bulgari”.

 SUD Steaua a venit cu tricourile de brigadă. E rușinos să ”capturezi” steaguri la meciurile echipei naționale

Așa cum mulți alții au venit cu steagurile de brigadă, unii dintre ei pierzându-le. E rușinos să ”capturezi” steaguri la meciurile echipei naționale. Atunci nu veniți cu ele. Mai rușinos este să agresezi niște pensionari scoțieni pentru un steag de familie. La fel de rușinos este să agresezi niște copii pentru un steag pe care n-au avut ocazia să-l afișeze.

Și mai rușinos este să fii manipulat de un gunoi ca Elyas Bucurică, sclavul partidelor politice antinaționale care au contribuit enorm la degradarea României și implicit a fotbalului românesc. Să-ți curgă patriotismul în vene doar dacă îți ”pompează” Ponta ”cașcavalul”, asta înseamnă sa fii dinamovist!

*

Savurând o falsă victorie, internauții își dau like-uri și se întrec în fotomontaje și mix-uri video mai ceva ca la Cronica Cârcotașilor.  Adevărații protagoniști ”canini” au devenit mai albi la față decât Avram Iancu-ul imprimat pe tricoul cu România iar morcovul a intrat demult, cu tot cu iepure! En-Garde, Mon’Amie!

Fair-fight-ul ăla când? Așteptăm un semn!

steagcaine

(powered by ShadowS )

Ion Alecsandrescu – Sfinxul

tanarul_sfinx-1728372558

Ion Alecsandrescu (născut la data de 17 iulie 1928, în comuna Copăceni, judeţul Vâlcea – decedat la data de 21 iunie 2000, ) a fost un mare fotbalist român care a activat în cea mai mare perioadă a carierei sale ca atacant al clubului CCA-Steaua . După retragerea din activitatea competiţională, el nu a devenit antrenor ci a îndeplinit diferite funcţii în cadrul F.R.F. şi clubului Steaua. A fost poreclit Sfinxul şi a fost declarat recent Omul Secolului în cadrul clubului Steaua.

Cariera de Fotbalist

Ion Alecsandrescu şi-a început cariera de fotbalist la formaţia Juventus Bucureşti, în anul 1947. A evoluat la această echipă până în anul 1949, când a trecut la Partizanul Bucureşti, iar apoi s-a transferat la CCA-Steaua.
A evoluat la Steaua până în anul 1962, an în care s-a retras din fotbal, cu doar o singură pauză, în sezonul 1952-1953, când a evoluat pentru o altă formaţie din Liga 1, Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc. La Steaua, a avut parte de o mulţime de succese : atât pe plan individual, câştigând titlul de golgheter al Ligii 1 în anul 1956 (a marcat 18 goluri în 22 de meciuri), cât şi împreună cu echipa militară, reuşind să câştige cinci titluri de Campion al României – ediţiile 1951, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) – şi trei Cupe ale României în 1950, 1951 şi 1955.
A făcut parte din echipa CCA-ului care a disputat un turneu în anul 1956, Î Anglia, evoluând împotriva unor echipe de prim-plan ale fotbalului englezesc al vremii, cum ar fi Arsenal, Sheffield Wednesday, Luton Town sau Wolverhampton Wanderers.

Cariera la Echipa Naţională

Deşi a fost un fotbalist cu reale calităţi tehnice şi fizice, Ion Alecsandrescu a fost selecţionat doar de 4 ori în prima reprezentativă a ţării noastre. A debutat la echipa naţională într-un meci de referinţă, la data de 22 aprilie 1956, la Belgrad. România învingea cu scorul de 1-0, iar echipa României era alcătuită din 11 jucători ai CCA-Steaua, singurii „intruşi” fiind Iosif Szoko de la Dinamo Bucureşti şi Nicolae Georgescu de la Rapid. Tot în acest meci au debutat la naţională şi Gheorghe Constantin şi Cornel Cacoveanu, ultimul marcând şi golul victoriei în minutul 83. Al doilea meci în care a evoluat Alecsandrescu a fost o victorie categorică a României în faţa Greciei, în preliminariile Campionatului Mondial din 1958. România a învins cu scorul de 3-0, iar vârful Stelei a evoluat tot meciul. În următorul meci al naţionalei, Alecsandrescu a fost din nou titular, însă nu a reuşit să evite Îfrângerea României cu Iugoslavia, scor 0-2. Al patrulea meci a fost cu Turcia, meci pierdut de România cu 2-0 la Istanbul, iar acest meci avea să fie şi ultimul, deşi în multe surse apare faptul că Alecsandrescu ar fi jucat în 5 meciuri la echipa naţională.

Funcţii îndeplinite după retragere

Ion Alecsandrescu s-a retras în anul 1962. Imediat, a fost numit secretar general al Federaţiei Române de Fotbal, funcţie pe care avea să o onoreze timp de 20 de ani, până în anul 1982, când a fost chemat de către comandantul Ion Aurel la Steaua. A fost mai întâi vicepreşedinte la Steaua, dar apoi, din funcţia de preşedinte al echipei, a reuşit să formeze o echipă redutabilă, din care îi enumerăm pe Adrian Bumbescu, Gabi Balint, Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Åžtefan Iovan, Mihail Majearu sau Tudorel Stoica care în anul 1986 avea să câştige Cupa Campionilor Europeni.

Această echipă, formată de către Alecsandrescu, avea să fie neînvinsă pe plan intern între 1985 şi 1989. A rămas la Steaua şi după 1990, fiind unul din artizanii formaţiei care a cucerit Liga 1 timp de 6 ani la rând, din 1993 şi până în 1998.
A decedat în anul 2000, la data de 21 iunie.

Palmares

5 titluri de Campion al României (1951, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961)
3 Cupe ale României (1950, 1951, 1955)
197 de meciuri în Liga 1 şi 93 de goluri
A marcat 80 de goluri pentru Steaua, fiind pe locul 7 în topul golgheterilor formaţiei roş-albastre

sursa. fcsteaua.ro

 

Notă

Interviu cu Enzo Ghidesi, unul dintre cei mai vechi lideri Curva Nord Brescia

923125_539377956112645_880300075_n

Traducere si interpretare www.facebook.com/SuntemCelebri. Sursa: pagina La Tifoseria Bresciana

1. Cand ai mers pentru prima data la un meci al Bresciei?
Enzo Ghidesi: Totul a inceput in 1978, la Parma, unde am pierdut 2-1.

2. Care a fost bucuria ta cea mai mare alaturi de Brescia? Dar dezamagirea?
E.G.: Bucuria cea mai mare a fost aceea de a fi tinut numele Ultras Brescia la cel mai inalt nivel, alaturi de prietenii mei pretutindeni…dezamagirea cea mai mare a fost retrogradarea din 1992 de la Bolonia unde Brescia a jucat barajul cu Udinse.

3. Jucatorul tau preferat?
E.G.: Nu am un jucator preferat, am alaturi cea mai curajoasa peluza din lume, ultrasi adevarati si cei mai buni prieteni…dar daca ar fi sa vorbim de jucatori sa zicem Maurizio Ganz si Roberto Baggio.

4. Ce parere ai de sezonul actual al Bresciei?
E.G.: Un sezon bun avand in vedere mediocritatea lotului si lipsa de achizitii…ne batem pentru play-off-ul promovarii in Serie A.

5. La meciul de baraj cu Empoli din sezonul 2008-2009, cand Corioni (presedintele Bresciei) a vandut bilete peste limita, imi aduc aminte ca tu ai plecat din peluza sud pentru a face ordine in tribuna inferioara, sector unde oamenii se inghesuiau iar stewarzii nu faceau fata.Cum e sa fii un ultras ascultat de publicul brescian?

E.G: Nu e o chestiune de a fi sau nu ascultat, cred ca fanii Bresciei ma respecta pentru ca stiu ca iubesc acest oras si tricoul echipei intr-un mod nebun… un om nu ar putea face nimic fara ajutorul altora care la randul lor sustin cauza si iubesc Brescia nebuneste.Oricum sunt onorat sa ma bucur de stima si respectul lor…sentimentul e reciproc si as muri in adevaratul sens al cuvantului pentru publicul brescian.

6. Ce simti cand mergi cu si pentru Brescia in alte orase?
E.G. : Sunt sentimente unice chiar si dupa 33 de ani, atunci cand interdictiile iti permit, e mereu fantastic sa stii ca poti sustine culorile orasului tau in toata Italia…onorandu-le cu orice pret….si simtindu-te bine alaturi de fani, fane, ultrasi sau nu….exceptionali….

7. De ce crezi ca la meciuri vin putini oameni?Un posibil schimb de actionari, Saleri in locul lui Corioni, poate fi un motiv bun ca oamenii sa revina pe stadion?

E.G.: Cu siguranta… Corioni a avut perioada lui iar problemele de santate precum si varsta ne fac sa ne gandim ca o schimare ar putea fi un punct important pentru relansarea entuziasmului la Brescia. Tin sa subliniez ca Gino Corioni a fost un presedinte bun dar a facut cea mai mare greseala atunci cand a decis ca membrii familiei sale (INCOMPETENTI) sa faca parte din conducerea clubului….daca ar fi mers pe mana unor profesionisti si nu pe mana unor lingai care se gandeau la propriul buzunar probabil ca ne-am fi amintit de el ca un presedinte exceptional, apoi din pacate bresciani sustin in primul rand echipele mari (Juventus, Milan, Inter…) dar cei 4000 care vin pe Rigamonti (stadionul Bresciei) sunt suporteri adevarati, ce iubesc doar Brescia…respect lor…sunt o temelie buna pentru un nou inceput. Retin faptul ca o schimbare in randul actionarilor ar putea readuce entuziasmul si bucuria in randul suporterilor.

Interviul s-a terminat, iti multumim pentru disponibilitate si timpul acordat.In final vrei sa transmiti ceva suporterilor Bresciei?
E.G.: Sa rezistam si sa tinem minte ca Brescia suntem noi! Presedintii se schimba, jucatorii si antrenorii la fel, singurii care nu se schimba niciodata suntem noi, a sustine Brescia si a face parte din Ultras Brescia e un lucru care depaseste toate limitele!! Noi suntem nascuti la Brescia, nu la Milano sau Torino, sa tinem minte asta…iar Ultras Brescia si istoria noastra….vor ramane o amintire de neuitat! Nu sustin echipele mari eu te sustin pe tine!!! Ciao Brescia, o imbratisarea interzisilor si tuturor ultrasilor bresciani!!!

(Interviu realizat de –A si –P pentru pagina “La Tifoseria Bresciana”)